Limfa –lichidul minune -se defineşte ca fiind un lichid transparent sau alb-gălbui ce este transportat prin intermediul sistemului limfatic (vasele limfatice, ganglionii limfatici şi spaţiile intercelulare) având drept scop circulaţia unei mari varietăţi de substanţe ȋntre ţesuturi şi sistemul sanguine.

Limfa este responsabila de asigurarea circulatiei in intregul organism a anumitor nutrienti indispensabili celulelor, precum lipidele, repartizarea limfocitelor si eliminarea rezidurilor celulare.

La nivelul intestinului subtire, poarta denumirea de chil, avand un aspect laptos datorat absorbtiei grasimilor. Un adult are aproximativ 3 L de limfa in organism. Limfa este un lichid incolor alcatuit majoritar (95%) din apa si format din lichidul interstitial care este prezent in spatiile intercelulare.

Sistemul limfatic reprezintă o modalitate alternativă de transport a lichidului de la nivelul interstiţiului la nivelul sistemului sanguin. Prin intermediul limfei sunt transportate proteine şi particule mari de la nivelul spaţiului tisular.

Limfa se formează din lichidul interstitial şi circulă prin vasele limfatice. Lichidul interstitial conţine proteine ȋn concentraţie de aproximativ 2 g/dl, ȋnsă există şi variaţii ȋn funcţie de ţesut: la nivelul ficatului concentraţia proteinelor putând să ajungă şi la 6 g/dl, iar la nivel intestinal la 3-4 g/dl. Prin intermediul sistemului limfatic se absoarbe cea mai mare cantitate de substanţe nutritive de la nivelul tractului gastrointestinal.

Funcţia principală a sistemului limfatic este de a readuce ȋn circulaţie excesul de lichid interstitial şi de a transporta particulele de mari dimensiuni din interstiţiu ȋn sânge. Ȋn ceea ce priveşte sistemul limfatic de la nivel intestinal, la acest nivel capilarele limfatice joacă un rol esenţial ȋn absorbţia nutrimentelor, ȋn special al lipidelor.

Reteaua de vase limfatice

Pentru a circula in organism, limfa foloseste o retea de vase paralele cu venele, al caror diametru creste progresiv. In functie de calibrul lor, se diferentiaza:

1. Capilare – sunt cele mai mici vase ale retelei limfatice, avand dimensiuni microscopice – sunt localizate in intreg organismul cu exceptia creierului, oaselor, fanerelor si ochilor. – reprezinta o cale de acces a lichidului interstitial dar si a proteinelor, bacteriilor, virusurilor, deseurilor celulare, celulelor cancerigene s.a. – sunt o extremitate „in fund de sac” si sunt prevazute cu numeroase valve mici care impiedica refluxul limfei.
2. Vase colectoare – sunt formate din fuzionarea capilarelor – sunt analoage venelor – se diferentiaza vase colectoare superficiale (insotesc venele omonine) si vase colectoare profunde : ale trunchiului, ale sistemului digestiv (insotesc arterele omonime) .
3. Trunchiuri limfatice – sunt formate din fuzionarea vaselor colectoare mari. – se disting: a) trunchi lombar stang/ drept, care dreneaza membrele inferioare, rinichii, glandele suprarenale, bazinul si peretele abdominal. b) trunchi intestinal : acesta dreneaza stomacul, pancreasul, intestinul, splina si o parte din ficat c) trunchiul bronho-mediastinal: stang/ drept, dreneaza inima, peretele toracic si plamanii. d) trunchiul jugular:stang/drept, dreneaza capul si gatul e) trunchiul subclavicular: stang si drept, dreneaza membrele superioare.
4. Canale limfatice – prin intermediul trunchiurilor limfatice, limfa este colectata in doua vase mari, numite: a) canal toracic: are o lungime de aproximativ 40 cm si se formeaza la nivelul vertebrei lombare 2 printr-o dilatatie care poarta denumirea de cisterna Piquet. – are traseu ascendent in torace, indreptandu-se catre baza gatului si varsandu-se apoi in vena subclaviculara stanga. – dreneaza partea stanga a capului, gatului si toracelui, membrul superior stang si toate partilecorpului situate sub coaste. b) canal limfatic drept are o lungime de aproximativ 1 cm si este localizat la baza gatului, varsandu-se in vena subclaviculara dreapta si in vena jugulara interna.

Organele limfatice:

1. a) timusul: este un organ limfoid primar si are o structura limfoepiteliala.Prezinta la exterior o capsula care trimite septuri care impart timusul in lobuli. Acestor lobuli li se descrie o zona periferica (corticala) si o zona centrala (medulara) . In lobulul timic se gasesc timocite, care sunt precursori ai limfocitelor T. Timusul este sediul maturarii limfocitelor T care se produce in doua etape: selectia pozitiva (supravietuiesc celulele capabile sa recunoasca antigenele proprii organismului) si selectia negativa (supravietuiesc doar timocitele care nu reactioneaza impotriva propriilor antigene).
2. b) ganglionii limfatici: vasele limfatici merg catreganglionii limfatici. Acestia sunt structuri mici, avand forma de bob de fasole, cu lungimea de 1-25 mm. Sunt in numar de aproximativ 600, dintre care o parte sunt ganglioni superficiali (cei mai voluminosi sunt localizati in regiunile inghinala, axilara, la nivelul gatului) si ganglioni profunzi (localizati la nivelul bazinului, plamanilor, de-a lungul aortei) . Rolul ganglionilor este de a filtra limfa, evitand in acest del patrunderea in sange si circularea in organism a bacteriilor, celulelor cancerigene si altor agenti infectiosi self sau non-self. De asemenea, ganglionii reprezinta centre de producere si depozitare a limfocitelor, leucocitelor, monocitelor, toate acestea fiind implicate in apararea imunitara a organismului. Structural, ganglionii sunt alcatuiti dintr-o capsula conjunctiva la exterior, o zona medulara (situata central) si una corticala (situata periferic) .
3. c) splina: este cel mai mare organ limfoid secundar din intregul organism. Splina prezinta la exterior o capsula care trimite septuri spre interior, care insa nu compartimenteaza organul. Splina este impartita in pulpa alba (teaca limfoida periarteriala si foliculi limfoizi splenici) si pulpa rosie (cordoane celulare Billroth) – splina nu are circulatie limfatica
4. d) MALT (tesut limfoid asociat mucoaselor) : este alcatuit din:

– amigdale

– placi Peyer

– apendice

In principiu MALT e alcatuit din foliculi secundari agregati, localizati in submucoasa tractului digestiv, respirator si urogenital.

Circulaţia limfatică este răspândită asemenea arborelui sanguin ȋn ȋntreg organismul, toate ţesuturile prezentând canale limfatice speciale ce au drept scop drenajul lichidului ȋn exces de la nivelul sapţiului interstiţial. Există câteva excepţii reprezentate de porţiunea superficială a pielii, endomisiului muscular, sistemul osos şi sistemul nervos central, la nivelul cărora limfaticele sunt absente. La acest nivel funcţia canalelor limfatice este preluată de nişte ducte mai speciale ce poartă denumirea de perilimfatice (la nivelul lor va circula lichidul interstitial). Lichidul va drena ulterior la nivelul vaselor limfatice, iar ȋn cazul sistemului nervos central, lichidul va drena la nivelul lichidului cefalorahidian şi prin intermediul acestuia la nivelul sistemului sanguin.

Circulaţia limfatică realizează drenajul lichidului interstiţial, reglând presiunea interstiţială şi recuperând totodată proteinele, menţinând astfel o concentraţie scăzută ȋn interstiţiu a proteinelor.

Drenajul membrelor inferioare – este unul dintre cele mai importante pentru organism, data fiind cantitatea mare de limfa ce se capteaza la acest nivel si particularitatile de evacuare a acesteia: este ingreunata in conditii obisnuite de caracteristicile peretilor vaselor sanguine si de gravitatie si facilitata de o pompa musculara puternica.

Multe din insuficientele circulatiei venoase se insotesc si de o circulatie limfatica deficitara, permitand astfel permanentizarea unui asa numit edem, chiar de mici proportii, dar care in timp determina aparitia aderentelor intre diverse structuri: celule, straturi ale pielii sau intre tesuturi diverse.

Drenajul limfatic manual reprezinta acel tip de masaj prin intermediul caruia se asigura drenarea lichidelor excedentare de la nivel celular, mentinand, in aclasi timp, echilibrul hidric al spatiilor intersititiale si evacuarea deseurilor provenind din metabolismul celular.

La evacuarea acestor lichide intersititiale participa 2 procese distincte, respectiv captarea limfei realizata de reteaua de capilare limfatice si evacuarea, departe de zona infiltranta, a substantelor preluate in capilarele limfatice. Captarea este consecinta cresterii locale a presiunii tisulare, de aceea, cu cat va fi mai mare presiunea, cu atat va fi mai mult preluata de capilarele limfatice.

Indicatii generale

• prima faza a tratamentului in toate formele de edem de origine venoasa, cardiaca sau limfatica cu exceptia edemului congenital in care nu exista cai limfatice;
• tratamentul proceselor inflamatorii;
• perioada pre- si postoperatorie in chirurgia estetica, plastica si reparatorie (implantul grefelor cutanate, lipoabsorbtie, interventii corectoare pentru diverse segmente, etc.);
• tratamentul leziunilor cutanate (cicatrici dupa arsuri, interventii chirurgicale, accidente, etc);
• tratamentul obezitatii;
• tratamentul celulitei;
• tratamentul tulburarilor trofice distale ale membrelor, consecutive insuficientelor arteriale sau venoase;
• tratamentul oboselii cronice- ritmul lent al manevrei, asociat blandetei executiei, creand conditiile relaxarii fizice si psihice a pacientului;
• tratamentele cosmetice ale fetei cu vizarea ridurilor, cearcanelor, pungilor si oricaror modificari aparute datorita unei irigatii ineficiente, pentru hranirea si regenerarea celulelor pielii si pentru eliminarea resturilor metabolice.

Contraindicatii generale

Acestea se limiteaza, mai ales, la procesele infectioase grave, dar si la recidivele metastatice care reprezinta contraindicatia cea mai clara in acest moment.